Junior » Sfaturi copii

Cum să-i învăţăm pe copii să-şi gestioneze corect emoţiile

Publicat în Adevarul.ro

Părintele trebuie să fie un model pentru copil şi să-l înveţe cum să-şi gestioneze corect emoţiile negative.

Învaţă diferenţa între emoţiile de moment şi cele de durată. Primele dispar destul de repede, sunt ca un balon de săpun, nu lasă nimic în urma lor. În schimb, cele din a doua categorie trebuie analizate atent şi intervenit asupra lor.

Fii un bun model pentru copil şi să analizeze corect situaţia reală. Dacă ne vom păstra raţiunea, atunci copilul va vedea cum trebuie procedat şi îşi va putea controla mai bine emoţiile.

Bucură-te că adolescentul/copilul ți-a spus ce-l apasă. În acest fel copilul se descarcă și scapă de emoţiile negative care sunt ca nişte toxine. Cel mai rău lucru pe care îl pot face copiii este să ţină în ei suferinţa.

Acest articol este un rezumat. Citește articolul complet Publicat în Adevarul.ro. Sunteți autorul articolului? Credit foto Pixabay

Anton Makarenko, recunoscut de UNESCO ca educatorul care a pus bazele educației moderne, ne oferă câteva sfaturi utile.

Nu îl forța să-l ajuți, dar bucură-te să-l ajuți! Ajutorul părinților nu trebuie să vină forțat, să fie plictisitor sau enervant. Uneori copilul trebuie să se lupte puțin ca să învețe cum să depășească provocările și să-și rezolve sarcinile complicate.

Nu-l recompensa sau pedepsi pentru munca sa! Recunoașterea muncii făcute este cea mai bună recompensă pentru efortul depus. Aprobarea ta pentru autenticitatea, efortul și metodele folosite este cea mai bună recompensă posibilă.

Nu te sacrifica niciodată pentru copil! „Sacrificăm totul pentru ei, inclusiv fericirea noastră” este cel mai mare rău pe care i-l poți face copilului tău.

Acest articol este un rezumat. Citește articolul complet. Credit foto Pixabay

Am întâlnit părinţi care cred cu convingere că "meseria copilului este să înveţe".

Mă gândesc că poate titlul vi se pare ciudat, dar cred că mulţi vă veţi regăsi în ceea ce am să scriu.

Îmi amintesc cu nostalgie, dar şi cu deosebită plăcere, de primele zile de şcoală. Cel mai mult îmi amintesc de sfatul mamei: “Să înveţi bine!”, iar odată cu trecerea anilor s-a menţinut permanent într-o formă îmbunătăţită: “Poate anul acesta înveţi mai bine decât anul trecut!”

Mult mai târziu am înţeles că de fapt dorinţa ei arzătoare era de a fi mereu prima din clasă. Recunosc că uneori mi-a iesit, alteori nu. Acum, odată cu trecerea anilor, am remarcat că acest fenomen sau poate chiar o “boală” a unora (ca să nu spun “a multora”) dintre părinţi s-a menţinut şi peste ani. Mă întreb: de ce părinţii suferă de sindromul primului din clasă? Este o mândrie? Este o fală în cercul de relaţii? Este o formă de recunoaştere a eforturilor?

Am întâlnit părinţi care cred cu convingere că “meseria copilului este să înveţe”. Îşi doresc de la proprii copii să fie experţi de la vârste fragede. Intră într-un carusel al competiţiilor. Le stabilesc obiective, îi condiţionează, le răpesc timpul liber prin extra-opţionale, multe dintre ele ineficiente mai târziu. Şi, în acest fel, fără să-şi dea seama, le fură copilăria propriilor copii şi chiar îi maturizează înainte de vreme.

Am descoperit de curând nişte studii efectuate de Dr. John J. Medina, de meserie biolog, care mi s-au părut extrem de interesante şi despre care am să vă spun şi dumneavoastră.

Acest articol este un rezumat. Citește articolul complet. Credit foto Pixabay.com